Cred că unul dintre cele mai puternice conflicte (interioare) mi se pare cel în care pentru a ajunge să fim bine sau confortabili, trebuie să trecem printr-un (anumit grad) de disconfort. Sunt foarte multe exemple, precum cel cu sala, că pentru a ajunge să avem antrenamentele acelea ce ne construiesc masa musculară, vom trece prin momente de disconfort – inevitabil, din simplul mecanism de funcționare al corpului nostru.
La fel aș zice că e și pe partea psihică, poate un pic mai complicat de cuantificat dar nu imposibil sau de nevăzut. Din toate situațiile sociale, profesionale, medicale pe care este necesar să le traversăm ca să ajungem, din nou, la confort – chiar și confortul next level – pe care ni-l dorim, de altfel, mult.
Cred că cea mai mare amăgire este aceea că se poate fără să ne simțim inconfortabil. Pe cât de mult e de dorit și am vrea să credem asta, pe atât mai greu și dureros poate să fie atunci când nu se întâmplă cu ușurința pe care ne-am imaginat-o.
” Dacă e ceva ce îmi doresc/ am nevoie, cum poate să fie atât de greu?”
În general, cred că este pentru simplu fapt că este ceva nou. Este utopic să ne gândim că ceva ce nu am mai făcut niciodată ne poate face să ne simțim foarte confortabili și stăpâni pe sine. Deși este mult dorit, nu înseamnă că știm și cum să procedăm sau ce ne poate aduce experiența respectivă. Cu cât vom repeta lucrul respectiv, cu atât el poate să devină o deprindere – sau să facă, cel puțin, să fie din ce în ce mai ușor.
O vorbă care-mi place mult este faptul că nu putem domina/schimba ceva ce nu putem numi. Cum e și cu emoțiile, abia după ce văd că e vorba de o anumită emoție, când știu despre ce e vorba, pot să merg mai departe în metode de gestionare a ei. Până acolo, va fi doar un tumult permanent și confuz. [în acest punct cred că și terapia – talk therapy- ajută enorm]
Așa văd și partea asta cu inconfortabilul – un prim pas este să identificăm faptul că ne simțim așa și ce anume ne produce starea respectivă. Apoi putem decide ce fel de experiențe putem alege pe mai departe care să adreseze sau nu lucrul acela. Ca orice alt proces ce nu poate fi grăbit, aș zice că e extrem de important ca fiecare să-și aleagă bătăliile și să cucerească disconfortul în propriul ritm. Chiar dacă pare la îndemână să ne comparăm cu ceilalți, în final ecuația arată ca și atunci când comparăm mere cu pere – sunt și similarități dar sunt 2 fructe complet diferite. 🙂
Chiar dacă eu personal nu sunt adepta rețetelor – mai jos sunt câteva alte informații ce mi se par pertinente cât și idei de ce am putea face dacă vrem să ne împrietenim cu disconfortul.
*Alte informații au fost luate de aici: https://www.psypost.org/2022/04/new-psychology-research-indicates-people-can-harness-discomfort-to-motivate-themselves-62990
Image: self made Canva
