Am văzut recent un video din cadrul TEDx, unde Alex Nedea a povestit puțin despre motivele lui pentru care rămâne în România. Pe lângă emoția puternică transmisă va rămâne cu mine mult timp și o analogie, aceea că plecarea din țară e ca un proces asemănător celui de a replanta un copac din pădure într-un ghiveci. (chiar dacă e încă în viață, chiar dacă are condițiile necesare, va căra cu el trauma acestei schimbări). Tot de acolo, am rămas pe gânduri la ideea de sens în viață.
Sunt studii care arată corelația dintre bunăstarea în viață și sentimentul că avem un scop. Dintr-un articol care mi se pare că rezumă fain multe informații în direcția asta, putem să vedem că:
Din punct de vedere existențial, ne putem lua sensul din câteva surse:
- Coerența sau sentimentul că viața „are sens”
- Din obiective clare, setate pe termen lung
- Sentimentul că noi contăm, din punct de vedere existențial
- Un mod apreciativ de a trăi din punct de vedere experiențial (a aprecia și a ne bucura de lucrurile mici în viață)
Mai sunt dovezi care arată că valorile auto-transcendente – care merg dincolo de satisfacerea propriilor dorințe și nevoi în urmărirea unor obiective mai înalte – pot, de asemenea, contribui la o căutare cu succes a sensului.
Această transcendență de sine și un sentiment de „virtuozitate” îi ajută pe alții să găsească sensul vieții, totuși, nu este un concept nou. Este o valoare comună printre culturile și religiile majore ale lumii, adesea exprimată prin „regula de aur” de „a face altora așa cum ați vrea ca ei să vă facă vouă”. Există, de asemenea, cercetări care arată că a te simți responsabil față de „o putere mai înaltă” poate motiva un comportament altruist mai consistent și poate duce la o bunăstare psihologică mai mare sub forma de a te simți că unul contează pentru ceilalți, de a dobândi un sentiment de demnitate și de a avea sens în viață. Când a fost întrebat cum se poate asocia responsabilitatea față de o putere superioară cu găsirea sensului vieții, dr. Blake Victor Kent, profesor asistent de sociologie la Westmont College, care studiază sociologia religiei, a spus: „Sensul ne oferă un cadru, o narațiune, pentru a ne plasa într-o poveste mai largă și a ajunge la concluzia că existența noastră contează. […] Responsabilitatea față de Dumnezeu capătă sens, deoarece este un mod de a afirma că suntem într-o relație cu o putere superioară care are în vedere binele nostru.”
În articol mai este o părere conform cărea starea actuală a lumii nu este foarte propice pentru o existență cu sens personal. „Războiul, anxietatea ecologică, pandemiile și polarizarea politică ne pot perturba sensul”. (link)
Dar chiar dacă vremurile se schimbă, nevoile fundamentale sociale, psihologice, fizice și spirituale rămân aceleași.
Iar a trăi în moduri care sunt în concordanță cu moralitatea proprie (de exemplu, în locul de muncă, în relații, etc.) reprezintă o mare parte din [găsirea] sensului vieții oamenilor.
*Articolul: https://www.medicalnewstoday.com/articles/how-and-why-finding-meaning-in-life-can-improve-well-being#Finding-meaning-in-life
