Mi se pare aproape amuzant că azi am dat peste imaginea asta, când ultimele zile m-am tot gândit la o recomandare de film – Portocala Mecanică / A Clockwork Orange, – ecranizare după cartea cu același nume – așa că le las pe ambele. 😀
Filmul provoacă noțiunea de liber arbitru și subliniază întrebarea dacă oamenii sunt destinați sorții lor sau dacă liberul arbitru și circumstanțele externe pot influența rezultatele oamenilor.
Un film apărut pe vremea când nici nu mă născusem, pe care l-am revăzut recent și care transcende timpul, fiind extraordinar de puternic și la 50 ani de la apariție – și al cărui mesaj se lasă greu lasă descifrat de la prima vizionare.
S-ar putea să nu fie frumos să fii bun, 6655321. S-ar putea să fie îngrozitor să fii bun. Şi când îţi spun asta, îţi dai seama cât de contradictoriu sună. Sunt convins că voi avea multe nopţi albe din cauza asta. Oare ce vrea Dumnezeu? Vrea să fii bun sau să alegi să fii bun? Oare un om care alege să fie rău ar putea fi într-un fel mai bun decât un om căruia i se impune să fie bun?
Anthony Burgess în Portocala mecanică
Alex (Malcolm John Taylor, acum în vârstă de 78 ani!) crede că oamenii se nasc răi și au nevoie de cultivare pentru a evita răul. Mr. Alexander (Patrick Magee) crede că oamenii se nasc buni, dar sunt corupți de societate și cultură. Guvernul consideră că stabilitatea statului depășește fericirea cetățenilor săi și elimină cu ușurință alegerea morală (o trăsătură umană fundamentală) în numele stabilității.
Cât timp Alex are libertatea de a alege, el este cât se poate de uman. Când Alex devine incapabil să aleagă violența, datorită tehnicii lui Ludovico, Burgess transmite mesajul că nu mai este un om, ci o portocală mecanică, ceva ce poate fi ‘controlat și programat’
Bunătatea vine din interior, 6655321. Bunătatea e ceva ce alegi. Când un om nu mai poate alege, atunci el încetează să mai fie om.
Anthony Burgess în Portocala mecanică
Autorul romanului apărut cu zece ani înaintea filmului, Anthony Burgess, a declarat în 1972, la puţină vreme după ce pelicula lui Stanley Kubrick îngrozea pe mulţi în Marea Britanie:
„Portocala mecanică trebuie să fie un manifest şi chiar o piedică asupra posibilităţii opţiunii. Eroul sau antieroul Alex este un tip foarte rău, dar răutatea sa nu este produsul unei condiţionări sociale sau genetice, ci propria sa problemă, în care s-a angajat cu toată luciditatea“.
historia.ro:
Dacă impactul cărţii a fost destul de redus, apariţia peliculei a dus la un scandal de proporţii. Chiar regizorul Stanley Kubrick a fost cel care a dorit retragerea filmului din cinematografele din Anglia din cauza scenelor violente. Mulţi nu au înţeles adevăratul mesaj al filmului şi au reacţionat doar la violenţa ce abundă la fiecare secvenţă. De altfel, Kubrick a jonglat frenetic cu cei doi poli ai dramaturgiei futuriste, sexul (viol) şi violenţa, provocând repulsie şi fascinaţie. Moartea personajului principal, după ce a fost supus unui proiect pilot de eradicare a violenţei prin intermediul terapiei prin şoc, nu face decât să completeze cercul violenţei declanşat chiar de Alex.
Neputinţa de a alege devine proiecţia răului suprem, mai mare şi mai înspăimântător decât toate crimele pe care antieroul peliculei le-a săvârşit. Filmul a intrat mereu în topurile celor mai confuze pelicule realizate vreodată, atât datorită construcţiei sale artistice, cât şi a limbajului (un argou intitulat „nadsat“, ce conţine cuvinte şi expresii ruseşti). În paralel, pelicula a fost nominalizată la premiile Oscar, Globurile de Aur sau Bafta. Dincolo de toate polemicile şi întrebările pe care le stârneşte, un lucru e cert cât priveşte „Portocala mecanică“: mesajul peliculei nu se lasă descifrat de la prima vizionare.
👉 https://www.imdb.com/title/tt0066921/?ref_=fn_al_tt_2
