Această lectură m-a pus în contact cu ceva despre mine, de fapt mi-a pus într-o altă perspectivă ceva despre mine și anume faptul că citesc destule cărți dar uit destul de ușor ce am citit sau chiar că am citit vreodată acea carte. (Pentru asta e nevoie totuși de ani buni 
)
Pun acum asta mult pe seama unui sistem intern atât de îngreunat de-a lungul timpului încât trebuia constant să filtreze ceea ce avea nevoie (aș zice nevoi primordiale, aproape de supraviețuire emoțională)Dar ceva ce e foarte prezent în mine este că atunci când citesc ceva, sunt acolo. Și vreau să cred că deși detaliile nu le prea pot reține, înțeleg ideile de bază și le integrez în conceptualizarea și experiența mea. Cartea asta, din inspirație în inspirație 
, mi-a ajuns în mână și îmi oferă multe: înțelegere, speranță, pace.
Julia Samuel este psihoterapeut, formată în tradiția psihoterapiei centrate pe persoane. Pot spune că am simțit acceptarea, empatia și deschiderea specifice, în toate cuvintele și poveștile pe care le-a împărtășit cu noi. Cred că sunt informații valoroase pentru toată lumea, despre înțelegerea empatică, schimbare, relații. Cred că e o comoară pentru părinți, prin exemple simple și valorase despre ce se întâmplă atunci când avem un copil.
“Una dintre schimbările esențiale prin care trece un părinte este aceea de a iubi și a-i răspunde copilului pe care îl are în față, nu copilului pe care ar fi vrut să-l aibă. Se poate să ne apropiem de copilul nostru pentru că seamănă cu noi, sau să ne retragem din relația cu el pentru că seamănă cu noi, sau chiar să-l urâm pentru că are trăsăturile tatălui de care am divorțat dar acest lucru e inadmisibil. 𝗔𝘃𝗲𝗺 𝗿𝗲𝘀𝗽𝗼𝗻𝘀𝗮𝗯𝗶𝗹𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝗱𝗲 𝗮-𝗹 𝘃𝗲𝗱𝗲𝗮 𝘀̦𝗶 𝗱𝗲 𝗮-𝗹 𝗶𝘂𝗯𝗶 𝗮𝘀̦𝗮 𝗰𝘂𝗺 𝗲.”
În același timp, aruncă un ochi subtil și în lumea psihoterapeuților, lume atât de complexă și în continuă dinamică și adaptare la rândul ei. 
Și mesajul de luni pentru oricine e binevenit să-l audă: o să treacă și asta! 
