Cartea de luni- de Ela Tudor

Când am văzut prima dată titlul cărții lui Alain de Botton, Ce se întâmplă în iubire**, să fi avut vreo 20 si ceva de ani, primul gând al meu a fost de respingere. Păi nu știm cu toții ce se întâmplă în iubire? Ce să mă învețe o carte despre asta?
Ehei, câțiva ani și un copil mai târziu am (re)descoperit cartea și mi-am dat seama cât de grabită a fost judecata mea inițială. Acum știu că și iubirea se învață. Sau, mai ales iubirea se învață.

Alain de Botton e absolvent de istorie şi filozofie de la Cambridge, iar asta se simte și in Ce se întamplă in iubire, care e un amestec cuceritor de beletristică, filosofie si psihologie ușor de înțeles si perfectly relatable.
În ansamblu, e o carte-învățătură despre iubire, cu etapele ei lumești și nu mereu romantice (faza de îndrăgosteală, căsătoria, apariția copiilor, infidelitate). Prin toate trec din Rabih și Kirsten, cuplul în jurul căruia e construită cartea și care reprezintă demonstrația ideii că iubirea e mai degrabă deprindere decât entuziasm. Iar asta nu e, iată, deloc ceva rau.

“El și Kirsten se vor căsători, vor suferi, își vor face adeseori griji în privința banilor, li se va naște mai întâi o fată, iar apoi un băiat, unul dintre ei va avea o aventură, vor exista perioade de plictiseală, uneori le va veni să se omoare unul pe celălalt și, în câteva rânduri, să se sinucidă. Abia asta va fi adevărata poveste de iubire”.

Nu e o carte cu intrigă spectaculoasă și nu e deloc o lectură comodă căci respinge, cu argumente, ideea de happily ever after de la sine, fără efort și inteligență emoțională.
Este însă o carte care decojește deopotriva situațiile fericite și grele prin care trecem, individual și în cuplu, astfel că, la final, cu ochii deschiși și poate un pic lacrimând (așa se întamplă când cureti ceapă) ajungi la o înțelegere mai bună a iubirii reale, care rezistă în timp.

**Cartea este tradusă în romană de Radu Paraschivescu, la editura Humanitas.

*Nu e o coincidență de nume, Ela este a treia persoană care mi-a fost alături toată viata, pe lângă părinții mei. E sora aleasă, omul fără de care nu aș fi astăzi cine sunt.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Scroll to Top