-de Ela Tudor
Trebuie sa cititi “The Silent Patient” de Alex Michaelides.
Desi subiectul pare a fi o crima, e mai mult in cartea asta. Pentru mine, e, de fapt, despre relatia parinti-copii si felul in care copilaria timpurie iti delimiteaza destul de clar contururile vietii de adult.
Si marea reusita e ca vorbeste raspicat despre cat de important e un parcurs psihoterapeutic ca sa gasesti parintele simbolic, care poate sa va contina pe amandoi: adultul cu reprimarile lui si copilul inspaimantat.
Trebuie citita si merge perfect in zilele ploioase de mai.
“About love. About how we often mistake love for fireworks—for drama and dysfunction. But real love is very quiet, very still. It’s boring, if seen from the perspective of high drama. Love is deep and calm—and constant.”
