Una din primele poze pe care le-am făcut în Timișoara a fost la acest mesaj. Mi s-a părut atât de cuprinzător, atât forma inițială cât și adăugarea ulterioară care parcă i-a dat și mai mult sens.
Scriam anterior de un mod ‘recunoscător‘ de a trăi. În aceeași direcție, de fiecare dată când văd acel îndemn, îmi reamintește de importanța de a ne gândi cum putem face rai din tot ce avem (sau nu avem).
Adică un fel de a fi împlinit cu tot ceea ce ai, cine ești dar și tot ce vrei.
Contextul actual social, economic, al societății noastre a facilitat foarte mult competiția, făcând aproape o normalitate din comparațiile cu ceilalți (bazat pe venit, cunoștiințe, inteligență, statut social, statut profesional, s.a) precum și dezvoltarea diferitelor frici, anxietăți ce vin din asta și mecanisme nesănătoase de apărare. Ce rămâne la baza tuturor lucrurilor este că suntem toți oameni, chiar dacă fiecare ne-am dezvoltat într-un mod unic, în funcție de contextul și mediul pe care l-am avut. Acest cuvânt, unic, simt că ne poate aduce un pic mai aprope de noi, nu noi în comparație cu ceilalți, ci noi cu cine suntem noi. Cu propriile valori, propria experiență, propriile decizii, propriul sens al vieții pe care ni-l alegem în funcție de asta dar și acceptarea celorlalți.
Ieri a fost și ziua sănătății mintale, principala preocupare și a profesiei de Psihoterapeut. “Ziua mondială a sănătăţii mintale este marcată în fiecare an la data de 10 octombrie, prilej de a crește gradul de conștientizare și educare a populației cu privire la sănătatea mintală.“- Ministrul Sănătății.
Faptul că avem o zi mondială care pune în prim plan sănătatea mintală e un lucru foarte important, care nu poate decât să ne bucure, că acordăm atenție dezvoltării noastre dar și prevenirii diferitelor afecțiuni afective, așa cum avem grijă și de sănătatea fizică.
Sper să discutăm din ce în ce mai mult despre asta și să avem deschiderea către a cere ajutor, atunci când simțim nevoia.
