Odată cu pandemia, a lovit brusc și o nouă realitate – cea a lucrului de acasă. Dacă acum lucrurile s-au mai hibridizat, la început a fost obligatoriu ca toți cărora jobul le permitea să lucreze de acasă, să o facă. Acest lucru a însemnat o adaptare majoră, atât din partea organizațiilor, la nivelul: echipamentelor de lucru, proceselor de lucru, logisticii, s.a cât și din partea angajaților – program, spațiu de lucru, contopirea activităților de acasă cu cele de muncă fiind în același spațiu, și altele.
Ceea ce înainte era un fel de vis – majoritatea oamenilor își doreau să aibă posibilitatea de a lucra de acasă – atunci foarte mulți au fost nevoiți să o facă. Și de atunci, povestea continuă.
Am ales această reprezentare a stadiilor burnout-ului pentru o corelație cu – posibilele – stadii ale lucrului de acasă.
La început, totul pare foarte accesibil, foarte flexibil, se elimină mult efort, se văd toate avantajele.
Ulterior, reîncepem să simțim stresul pe care îl simțeam și înainte la locul de muncă – dar care putea măcar să mai fie împărtășit, atenuat, era mai simplu să discutăm cu colegii, managerii întrucât exista și interacțiune socială. În lipsa factorilor acestora, concentrarea poate să rămână exclusiv pe muncă, putem lua taskuri noi, care vor avea și durată mai mare pe care o putem susține întrucât am ‘economisit’ mult timp. Peste toate astea, stresul unei pandemii globale. Pot începe ulterior simptome precum dificultăți ale somnului, oboseală excesivă, dificultăți de concentrare, lipsa motivației – pentru ceea ce înainte era atât de important, parcă nici nu mai are sens să fie făcut.
Când pare așternut așa pe hârtie, pare și foarte simplu de evitat; de pus limite, de căutat înăuntru pentru reala motivație a jobului , priorități și așa mai departe. Cred că s-a scris și s-a vorbit foarte mult despre acest subiect în ultima perioadă, lucru pe care îl consider foarte benefic. Aștern și eu azi aici fiindcă mi-au trecut prin minte azi modalitățile ‘simple’ prin care putem lăsa ori să se instaureze stări negative sau putem să le transformăm în obiceiuri sănătoase pentru corpul și mintea noastră.
Ar fi un fel de checklist pentru lucrul de acasă, în condițiile în care acest mod de lucru este unul deja integrat și preferat, care are mai multe avantaje vizibile:
- Delimitarea unui program și unui spațiu de muncă – exclusiv pentru lucru
- Echipamente potrivite pentru susținerea unei poziții sănătoase în timpul programului de lucru – scaun ergonomic, birou special, ochelari de protecție dacă e cazul
- Pauze regulate – fiecare persoană are propriul ritm de lucru, ce ar fi general valabil este faptul că:
- dacă se lucrează de la calculator și nu se iau pauze, crește riscul problemelor cu ochii, întrucât clipirea – care are rol protector la nivel ocular- se întâmplă mult mai rar
- poziția permanent în scaun poate afecta coloana vertebrală
- Aeririsirea regulată a camerei și asigurarea unei lumini naturale
- Alimentație coresupunzătoare – timp pentru a pregăti și a lua mesele principale
- Sport, sport, sport – acele lucruri aproape insesizabile precum urcatul scărilor, mersul pe jos până la birou, plimbatul prin birou – lipsesc în contextul în care se lucrează de acasă – și ele au contribuit la așa numitul fenomen ‘the pandemic weight’, pe lângă mecanismele psihologice implicate ca reacții la stres
- Conectarea socială – cu prieteni/colegi
- Identificarea factorilor de stres – poate cel mai general aspect dar poate și cel mai important. Întrebările precum cele de mai jos pot fi de real ajutor în identificarea rolului pe care munca îl are în viața noastră dar și a lucrurilor care sunt nocive în acest proces:
- Ce stare am când mă apuc de lucru?
- Ce reprezintă munca pentru mine?
- Care e motivul pentru care lucrez?
- Ce anume îmi provoacă stări negative în ceea ce am de făcut?
- Ce anume aș avea nevoie să se schimbe pentru a putea avea mai multă grijă de mine?
În timp ce scriu îmi dau seama că sună ca un fel de rețetă cu ce se poate face ca să..
Mi-aș dori să fie integrat doar ca o oportunitate de reflectare, întrebarea principală fiind, dacă observ că nu fac toate lucrurile de mai sus:
Care este motivul pentru care nu le fac?
Poate că nu e nevoie, poate că lucrurile sunt foarte clare și există deja un scop și un mod optim instalat. Sau poate că e o ocazie bună de revizuit dacă ele sunt dorite, ce anume împiedică să se întâmple, pentru a evita o suprasolicitare, care de obicei vine și din punct de vedere fizic și emoțional, putând avea consecințe neplăcute.
Plecând de la cartea lui James Suzman, MUNCA, am găsit și acest Ted al lui Adam Grant, unde povestește mai mult despre burnout, suprasolicitare și epuizare emoțională.
Cu toții experimentăm stres în viața de zi cu zi- asta nu înseamnă că suferim de burnout. În dialogul de mai jos se împărtășesc câteva idei importante despre ce înseamnă, cum putem ajunge acolo, ce factori sunt implicați și ce putem face ca să fim mai conștienți de asta.
Imagine: pixabay.com
