Oscar și Tanti Roz, de Eric-Emmanuel Schmitt.
Oscar are zece ani și trăiește într-un spital. Chiar dacă nimeni nu are curajul să i-o spună în față, băiatul, bolnav de leucemie, știe că va muri, iar războiul lui împotriva tuturor izbucnește inocent, pătimaș și deznădăjduit. Singura care-i intră în voie este Tanti Roz, o infirmieră bătrână, neîntrecută în născocit povești moderne, adevărate lecții de viață, în care nici binele, nici răul nu sunt absolute și nimic nu e așa cum pare la prima vedere.
Gândirea de doctor e contagioasă. Acum tot etajul, infirmierele, medicii stagiari și femeile de serviciu se uită la mine la fel ca el. Când eu sunt vesel, ei par triști; când fac o glumă, mai mult se căznesc să râdă. Numai Tanti Roz nu s-a schimbat. Oricum, mi se pare că e prea bătrână ca se mai schimbe. Și-apoi, e prea Tanti Roz.”
Ea îi dă copilului ideea să trăiască fiecare zi ca și cum ar fi zece ani și-l învață să-i scrie epistole lui Dumnezeu ca să se simtă mai puțin singur. Cu Tanti Roz pe post de ghid într-o viață trăită fast-forward, Oscar parcurge, printre râsete și lacrimi, itinerarul emoționant al tuturor vârstelor și experiențelor umane îmbogățite de imaginația lui, care umple spațiile albe și îmbracă realitatea în veșmântul miracolului. Astfel, băiatul ajunge să-și trăiască adolescența alături de prieteni, să se îndrăgostească la tinerețe, să se căsătorească la maturitate cu prima iubire, să o piardă și, în cele din urmă, să regăsească dragostea la apusul unei vieți ca o lumânare care arde la ambele capete.
Dragă Doamne-Doamne, astăzi am fost adolescent, și n-a prea mers bine. Ce grozăvie! Am avut o mulțime de probleme cu prietenii mei, și cu părinții, totul din cauza unor fete. În seara asta, nu-mi pare deloc rău că am împlinit 20 de ani, pentru că mă gândesc, că, uf, ce-a fost mai greu a trecut. Pubertatea? Nu, mulțumesc. O dată mi-a ajuns!
*elefant.ro
Oscar și Tanti Roz nu e doar povestea unui copil nedreptăţit de soartă, care stă de vorbă cu Dumnezeu; e povestea noastră, a tuturor. Există în textul lui Eric Emmanuel Schmitt un mesaj tulburător: oricare dintre noi poate fi Oscar, dar cu un dram de noroc în plus. Mai multe zile dăruite înseamnă să încerci să te bucuri de viaţă, indiferent de cum ţi-e hărăzită – în chip de premiu ori de pedeapsă – fără a uita totuşi să răspândeşti binele în jurul tău.
*bulandra.ro
Cartea este tulburător de reală, excepțional de emoționantă și ne aduce față în față cu realități care știm că există dar poate e prea dureros să ne gândim la ele, cu realități care știm că se pot întâmpla dar, iarași, e prea dureros să le conștienizăm. Sensibilizarea controlată ce o permite povestea lui Oscar cred că n-are să ne facă decât bine, lacrimile care vin din empatia față de personaje să ne aducă mai aproape de natura noastră umană și de reamintirea că viața nu este eternă, noi nu suntem nemuritori.
Cartea a fost adaptată și pentru piese de teatru, cea vizionată de mine avându-l pe Marius Manole în rolul lui Oscar și Oana Pellea jucând-o, cum nu s-ar putea mai bine, pe Tanti Roz. O piesă la fel de emoționantă, un spectacol care te răvășește dar te umple și de căldură și dorința de a face bine.
