Rușine, teama de judecată, de eșec, de a nu fi suficient de ‘bun’, de a dezamăgi, de a experimenta si a ne experimenta, de a nu îndeplini standardele celor care ‘ne-au dat totul’.
Trăim mult cu astea. Le-am luat și noi, inconştient, așa cum poate au făcut-o și strămoșii noștri. Nu e cineva de vină, pur și simplu așa sunt lucrurile.
Ne supărăm pe noi dacă nu trăim altfel, fără ele. Să nu ne fie teamă sau rușine sau să simțim respingere. Dar cum am putea să facem asta dacă doar așa știm să o facem? Cel puțin până în momentul în care conștientizăm.
De ce le trăim așa?
Pentru că așa am fost învățați
Pentru că nu știm altfel
Pentru că așa ne-am creat toată existența
Pentru că acesta a fost normalul.
Până în punctul în care conștientizăm. Acest conștientizăm în capul meu reprezintă toate acele momente în care știm, din toată ființa, că ceva nu e bine, nu e cum am vrea noi să fie. Și că societatea, normalul, poate s-au schimbat.
E ca o tendință la dezvoltare care transmite că, poate, lucrurile pot fi și altfel, mai pliate pe autenticitatea noastră și care să se simtă mai potrivit.
Și e greu. Fiindcă nimeni nu are toate răspunsurile și nu știe tot. Nici psihoterapeuții, nici medicii – trăim cu multe necunoscute, încă, și asta face parte din realitate. Cine știe ce vom mai descoperi, câte vom mai afla. Chiar dacă nu știm ce este dincolo de finalul vieții, știm, până atunci, câte puțin din cum putem face viața asta mai bună, mai prosperă și mai armonioasă.
Pare că cel mai greu e să ne oferim lucrurile pe care nu le-am primit. Printre ele, răbdarea, iubirea, acceptarea și valorizarea necondiționată (oricât de utopic ar suna) sunt ca apa pentru semințele abia puse în pământ. Fără, vor crește prea puțin sau deloc.
Îmi dau seama cât de simplu sună, cumva. Și cum mereu mi-au plăcut lucrurile simple dar cu însemnătate mare. Și chiar dacă nu e simplu, cred că e varianta cea mai veritabilă. Alternativa fiind să continuăm în același mod în care am făcut-o și să continuăm să transmitem mai departe aceleași lucruri.
Fiecare poate decide pentru sine ce are sens sau nu să facă. Și asta mi se pare ceva foarte frumos și cu importanța cea mai mare.
