4 moduri în care ne-a influențat pandemia

Încerc să-mi amintesc care a fost prima zi de pandemie, prima zi de restricții. Fără ajutor îmi e foarte greu, știu doar că era început de primăvară, un început așteptat de noi toți. Căutând puțin niște informații, am găsit data de 26 februarie 2020 și inclusiv o pagină de Wikipedia, care este încă în curs de actualizare și mă întreb ce informații va mai cuprinde în următorii ani https://en.wikipedia.org/wiki/COVID-19_pandemic_in_Romania.

Mă gândesc la faptul că tinerii de acum vor afla despre această perioadă mai târziu și se vor strădui să înțeleagă ce s-a întâmplat și cum s-a gestionat totul la nivel global. Cred că de 1 an și o lună viețile tuturor s-au schimbat, din nevoia de a ne adapta la o nouă realitate, cea în care suntem într-un plin fenomen de pandemie globală, unde persoane apropiate se îmbolnăvesc, unde noi putem să ne îmbolnăvim, unde percepția pericolului este mult mai aproape decât cu ce eram obișnuiți.

Din observații proprii dar și altele citite mă gândeam la cum anume ne-a influențat până acum, ca un exercițiu de reflectare

1. Ne-a adus mai aproape de natură

Dacă înainte obișnuiam să mergem mai mult în locuri precum magazine, să facem cumpărături sau diverse activități de interior, restricțiile actuale nu au mai permis atât de mult asta, îndreptând energia către locuri din natură, mai ferite de aglomerație și risc de transmitere al virusului. Ne-am conectat cu pădurile, cu munții, cu lacurile și am descoperit tot felul de locuri unde putem găsi aer curat și perioade binemeritate de liniște.

2. Ne-a pus în contact cu fricile și traumele noastre

Perioadele de criză în general ne pun în contact cu noi, cu resursele noastre emoționale. Un lucru foarte important este să ne observăm în asemenea situații și să vedem cum reacționăm față de noi dar și față de ceilalți.

Un lucru natural este să ne dorim să scăpăm repede și să rezolvăm disconfortul dar la fel de mult putem avea nevoie să învățăm să stăm cu acea stare și să o ‘ascultăm’ pentru ca ulterior să învătăm să ne simțim mult mai în singuranță cu noi, în orice situație.

3. Ne-a arătat fragilitățile personale și colective

Influența asupra economiei este una foarte mare iar efectele probabil că vor continua să se vadă. Observăm cu tristețe și, de multe ori, neputință, cum anumite industrii au fost oprite de tot.

Observăm medici istoviți, la capătul puterilor dar pe care ne bazăm sănătatea și viața.

Respectăm decizii luate care sperăm să fie cele mai bune, pentru că la capătul lor sunt tot oameni care fac tot posibilul în situația dată.

Observăm oameni care cred, oameni care nu cred. Oameni care se revoltă, oameni care judecă, oameni care se protejează. Oameni care empatizează, oameni care vor să ajute.

Ne observăm fragilitățile personale și încercăm să le acceptam și pe cele colective. Cu scopul de a găsi soluții și pentru a învăța pe viitor să facem mai bine.

4. Ne-a obosit.

Indiferent de contextul fiecăruia, a găsi sensul și modalitățile rapide de adaptare pentru așa ceva este un proces care consumă foarte multe resurse – fizice, psihologice.

Auzeam des că atâta timp cât nu te gândești la asta, nu ești nici obosit/ă, nici trist/ă. Deci mai bine să nu te gândești, că totul o să treacă și va fi bine. Problema cu acest plan este că trăirile tot există, stările de frică în fața unui pericol tot vor apărea, tristețea profundă în cazul pierderii cuiva drag tot va fi cu noi iar nerecunoașterea acestor lucruri pot duce la manifestări mult mai grave care vor fi ulterior dificil de gestionat.

Ce-mi dau seama chiar și acum când scriu este de existența și importanța acestui noi, cel puțin în povestea asta. Gândul că toți ne confruntăm cu ceva dificil, că tuturor ne-a fost greu, că toți împreună avem o responsabilitate și învățăm din tot ce se întâmplă.

Crizele sunt o mare oportunitate de a schimba. Mereu avem alegerea de a merge pe același drum cunoscut care știm unde duce sau de a găsi o altă cale, mai potrivită pentru a ajunge la o soluție/o vindecare.

Procesul de vindecare sau de adaptare este unul zilnic, se întâmplă cu fiecare reflectare asupra propriului comportament, cu fiecare oră de terapie, cu fiecare situație în care ne-am analizat și am schimbat ceva acolo unde am considerat că este cazul.

Sursă cover photo: unsplash.com

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Scroll to Top