De Ela Tudor
Eu citesc, în general, mai mult pentru scriitură și pentru plăcerea de rostogoli cuvinte prin mine, și mai puțin pentru acțiunea în sine. Tocmai de aceea sunt foarte puține cărți al căror fir narativ să mă prindă atât de tare încât să nu le pot lăsa la propriu din mână.
America Dirt, de Jeanine Cummins, a fost o astfel de carte, pe care am citit-o în fiecare moment liber.
Cât am citit-o, nu am știut mai nimic despre contextul cărții; abia după ce am terminat-o, am căutat mai multe informații și am descoperit că există o controversă în jurul ei cauzată de faptul că autoarea este o femeie albă din SUA care scrie povestea unei mexicance forțate să treacă granița ilegal în SUA. Sunt voci care consideră că autoarea nu este credibilă din această cauză. Pentru mine, la mii de kilometri distanță de SUA și Mexic, e o carte care a făcut lumină și a pus degetul pe un subiect despre care, altminteri, nu aveam cum să aflu detalii atât de intime. Vreau să evit să intru în polemică asta, așa că o spun doar că pentru mine este o carte care merită și trebuie citită dacă vrem să călcăm un pic în realitatea de e intra ilegal în altă țară.
Prima scenă din carte e șocantă și scrisă perfect: o mamă se ascunde în baie cu fiul ei de 8 ani, în timp ce oamenii unui cartel de droguri îi execută pe toți cei 16 (16!) membrii ai familiei lor strânși la petrecerea de 15 ani a uneia dintre nepoate. E atâta panică, adrenalină și groază mută în scena asta, cât să o simți în celulele corpului, nu doar în mintea care citește.
Mama este Lydia Quixano Pérez care trăiește în Acapulco împreună cu fiul ei, Luca, și soțul, Sebastian, jurnalist care scrie mai ales despre cartelurile de droguri tot mai prezente în viață orașului. Lydia trăiește, la început, my dream life: are o librărie mică și cochetă în care trăiește înconjurată de mare parte din cărțile ei preferate, petrece timp cu fiul ei și are o relație bună și plină de iubire cu soțul ei.
“She was a book lover who enjoyed reading aloud to her baby. She liked the idea that, even before he understood them, he might begin with the most beautiful words, that he’d build language from a foundation of literature and poetry.”
Fix în locul asta de refugiu și calm îl întâlnește pe Javier, erudit și fermecător, cu care începe o relație de prietenie. Ceea ce nu știe Lydia e că Javier este și liderul celui mai nou și sângeros cartel din oraș, un personaj despre care soțul ei va publica un articol amplu în care vorbește deschis despre violențele noului jefe.
“He seemed enlightened. But like every drug lord who’s ever risen to such a rank, he was also shrewd, merciless, and ultimately delusional. He was a vicious mass murderer who mistook himself for a gentleman. A thug who fancied himself a poet.”
Acesta e momentul în care the dream life începe să devină the nighmare life; Javier îi asasinează întreaga familie, iar pentru Lydia și Luca singură scăpare e să fugă din oraș, cu faimosul tren, La bestia, spre nord, către Statele Unite, unde pot fi în siguranță.
“She’d hoped, like one of those deșert rattlesnakes, to shed the skin of her anguish and leave it behind her în the Mexican dirt.
Ce mi-a luat răsuflarea la cartea asta e felul chirurgical în care descrie cât de repede se poate schimba totul; cum viața pe care o știi se poate rupe în 2 în câteva minute, fără avertismente, fără pregătiri și fără vreo posibilitate de întoarcere. Și, mai dificil, ce contorsionări emotionale și psihologice e nevoie să faci pentru a putea supraviețui în noul context.
“Less than two weeks ago, dirt on the floor în her hallway was a thing that could annoy her. It’s unimaginable. The reality of what happened is so much worse than the very worst of her imaginary fears had ever been. But it could be worse still.”
Nu mi-am imaginat niciodată până să citesc că, pentru a traversa ilegal granița, oamenii călătoresc nu doar pe jos, ci și PE un tren. Concret, urcă din mers, pe acoperișul unui tren în mișcare. Foarte mulți nu supraviețuiesc, iar Lydia, o femeie scoasă din confortul ei de middle class care călătorește cu copilul de 8 ani, nu pare să aibă multe șanse de supraviețuire. Și e foarte conștientă de asta.
“Lydia is constantly reminded that her education has no purchase here, that she has no access to the kind of information that has real currency on this journey. Among migrants, everyone knows more than she does. How do you find a coyote, make sure he’s reputable, pay for your crossing, all without getting ripped off?”
E o carte foarte bine scrisă, cu descrieri puternice și personaje credibile.
Se trăiește mai degrabă decât se citește. Va încurajez să o trăiți și voi. If nothing else, o să vă scoată din amorțeala unui an de carantină on and off again.
“Despite everything, Luca likes being alive. Lydia doesn’t know whether that’s true for herself. For mothers, the question is immaterial anyway. Her survival is a matter of instinct rather than desire.”
